In cultura moderna perfectionismul este adesea vazut ca o calitate. Multi oameni il asociaza cu ambitia, performanta si succesul, insa, in spatele acestei fatade aparent pozitive, se poate ascunde o suferinta profunda. Perfectionismul nu este doar o dorinta de a excela, ci poate fi un semn al unei traume nerezolvate, un mecanism de aparare impotriva fricii de esec, respingere sau inadecvare.
Perfectionismul se manifesta printr-o dorinta constanta si coplesitoare de a atinge standarde nerealist de inalte, atat in viata personala, cat si profesionala. Persoanele perfectioniste isi seteaza obiective imposibil de atins si tind sa fie excesiv de critice cu ele insele atunci cand nu le indeplinesc. Aceste standarde sunt deseori imposibil de sustinut, iar esecul de a le atinge genereaza sentimente de rusine, vinovatie si neputinta.
Despre teama de abandon, hipnoterapeutul Eugen Popa, presedintele Asociatiei Romane de Hipnoza, afirma “In multe cazuri, perfectionismul nu este un simplu stil de personalitate, ci un simptom al unei traume emotionale nerezolvate. Trauma nu trebuie neaparat sa fie legata de un eveniment major, ci poate sa provina din experiente negative repetate din copilarie, cum ar fi critica constanta, lipsa afectiunii sau a sprijinului emotional, abuzurile sau nevoia de a fi „perfect” pentru a primi iubire si aprobare.
Persoanele care au trait astfel de traume pot dezvolta convingerea ca valoarea lor depinde de performantele lor sau de perceptia altora. Astfel, perfectionismul devine un mecanism de protectie impotriva durerii emotionale. „Daca fac totul perfect, nu voi fi criticat” sau „Daca sunt impecabil, voi fi acceptat si iubit” sunt ganduri frecvent intalnite in mintea celor care au suferit traume.”
Cum se leaga trauma de perfectionism?
Perfectionismul este adesea raspunsul subconstient al unei persoane la traumele nerezolvate. In copilarie, multi perfectionisti au invatat ca trebuie sa fie „perfecti” pentru a evita criticile sau pedepsele. Aceste experiente timpurii le-au modelat convingerile despre sine si despre lumea din jur, determinandu-i sa creada ca singura modalitate de a evita respingerea sau durerea este sa atinga mereu perfectiunea.
De asemenea, trauma poate distorsiona perceptia unei persoane asupra valorii proprii. In loc sa vada esecurile ca pe o parte fireasca a vietii, ele sunt vazute ca dovezi ale inadecvarii personale. Aceasta convingere duce la o nevoie obsesiva de a dovedi constant ca sunt „suficient de buni”.
Semne ca perfectionismul ascunde o trauma
Frica de esec extrema: Persoanele perfectioniste se tem intens de esec. Esecul nu este doar o greseala minora, ci o dovada a lipsei lor de valoare. Aceasta frica paralizanta le poate impiedica sa incerce lucruri noi sau sa isi asume riscuri.
Autocritica exagerata: Cei care sufera de perfectionism tind sa fie extrem de critici fata de ei insisi. Chiar si cele mai mici greseli sunt percepute ca dezastre personale, iar vocea interioara este adesea una aspra si nemiloasa.
Nevoia constanta de aprobare: Perfectionistii cauta validare externa pentru a se simti demni si valorosi. In lipsa acesteia, se simt nesiguri si anxiosi. Acest lucru poate fi legat de traumele din copilarie, cand iubirea si aprecierea erau conditionate de comportament sau performanta.
Procrastinarea: Paradoxal, perfectionismul duce adesea la procrastinare. Teama de a nu putea face ceva perfect poate face ca o persoana sa amane sarcinile importante, de teama esecului.
Oboseala emotionala si burnout-ul: Efortul constant de a mentine standarde imposibile poate duce la epuizare emotionala si burnout. Perfectionistii rareori simt satisfactie sau bucurie in realizarile lor, deoarece intotdeauna considera ca „se putea mai bine”.
Cum poate fi tratat perfectionismul?
Acceptarea vulnerabilitatii: Invata sa accepti ca nu trebuie sa fii perfect pentru a fi valoros. Esecurile si imperfectiunile fac parte din natura umana si sunt oportunitati de crestere personala.
Reconfigurarea standardelor personale: Revizuirea standardelor si stabilirea unor asteptari mai realiste sunt esentiale. Odata ce intelegi ca perfectiunea nu este o conditie pentru a primi iubire si respect, vei putea sa iti stabilesti obiective care sunt realizabile si sanatoase.
Exercitiul autocompasiunii: Invatarea autocompasiunii este cruciala. Persoanele perfectioniste trebuie sa isi dezvolte o voce interioara mai blanda, care sa le ofere sprijin si intelegere in loc de critici aspre.
Terapie pentru trauma: Vindecarea traumelor din trecut este un pas esential pentru a intelege de unde provine perfectionismul. Prin identificarea si procesarea acestor experiente dureroase, persoana poate incepe sa construiasca o relatie mai sanatoasa cu sine insasi.
“Perfectionismul poate parea, la suprafata, o dorinta de excelenta, dar in realitate, este adesea un mecanism de aparare dezvoltat in urma unei traume emotionale. Pentru a-l depasi, este necesara constientizarea legaturii sale cu trauma si lucrul activ asupra vindecarii emotionale. Prin terapie si schimbarea modului de gandire, persoanele perfectioniste pot invata sa isi accepte imperfectiunile si sa isi traiasca viata intr-un mod mai autentic si mai sanatos”, ne asigura Eugen Popa.
Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuti si bine pregatiti traineri din Romania si presedintele Asociatiei Romane de Hipnoza. De-a lungul carierei s-a specializat atat in metode de terapie si dezvoltare personala Occidentale (Hipnoza, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitiva) cat si Orientale (Meditatie, Yoga, Spiritualitate), fiind astazi un trainer holistic in toata puterea cuvantului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, in Europa, Asia si Statele Unite, iar pana in prezent a sustinut conferinte, traininguri si workshop-uri in Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.
